Psiholog Alina Tanasescu
De ce trebuie " Sa dezgropam mortii" ?
De ce trebuie " Sa dezgropam mortii" ?
Este intrebarea pe care am auzit-o in ultima luna in 3 contexte diferite : in cabinet la mine, in tabara de vindecare a relatiei de cuplu, in tabara de psihosomatica.
Va voi povesti putin de la mine din cabinet ...
Oamenii vin la mine de obicei cu diferite provocari legate de relatia de cuplu, atacuri de panica, depresii, dificultati legate de comunicarea cu alti oameni...
Si daca intr-o prima faza imi povestesc despre provocarile actuale, despre ceea ce ii doare ACUM, usor usor ajung la intrebarea - Care e povestea ta ? Cum a fost Danuta, Mariuca, Florinel.. in copilarie ?
Este momentul de care fug aproape toti.
Si ma intreaba : Dar de ce trebuie sa dezgropam mortii ? Ce relevanta mai are ? Ce a fost a fost......
Sau : iar copilaria ? M-am tot gandit insa aproape ca nu imi mai amintesc nimic....
Ei bine .....pe masura ce barbia incepe sa ii tremure si lacrimile curg in voie pe obraji , Florin povesteste cum atunci cand era mic tatal lui nu prea avea timp de el. Cand isi gasea putin timp o facea doar ca sa tipe la el, sa il critice, sa ii aminteasca ca nu e suficient de bun in ce face.
Si toata adolescenta i-a cautat prezenta, a facut orice ca sa ii capteze atentia si sa il multumeasca.
Iar cand a devenit adult a facut multe compromisuri ca sa fie iubit de o partenera.
Si cu toate ca si-a propus sa nu faca niciodata la fel ca tata, de fiecare data cand era criticat si devalorizat incepea sa se enerveze, sa tipe, sa isi raneasca la randul lui si el partenera sau mai rau - copilul. Dupa care urma sentimentul de vina.
Iar el se simte ca intr-un carusel din care nu mai poate cobora....povestea se repeta.
De aceea este nevoie sa "dezgropam mortii".....pentru a merge la adevarata cauza...
Pentru a ne uita la emotiile copilului, la ceea ce i-a lipsit, la cum se rezolvau conflictele in familia lui, la convingerile pe care si le-a format in urma experientelor din copilarie si deciziile pe care constient sau inconstient le-a luat......
Urmate apoi de vindecarea ranilor, rescrierea scenariului din alta perspectiva si schimbarea modului de a gandi si aborda situatiile provocatoare din viata.
Pentru ca povestea ta a inceput in trecut....
Asa ca daca vrei sa incepi un proces de vindecare (prin diferite metode si tehnici), e nevoie sa te duci din nou in trecutul tau, sa dezvelesti ranile, chiar daca asta doare.
Iar toate astea ti le spun nu din perspectiva celei care stie teoria frumoasa ci din perspectiva celei care a fost acolo in copilarie, a trecut prin ranile de abandon, de nedreptate, de neiubire.....
DAR cu multa munca, constientizari, blandete si iubire am reusit sa le vindec.
psihologalinatanasescu@yahoo.com
by Alina Tanasescu
by Alina Tanasescu