Psiholog Alina Tanasescu
Introducere in logopedie
Logopedia este disciplina care are ca scop activitatea de stimulare a limbajului , corectarea tulburarilor de limbaj care apar uneori la copii dar ṣi la adulṭi
ṣi educarea limbajului acestora. Logopedia studiaza felul în care se manifestă fiecare defect de vorbire ṣi propune aplicarea diferitelor metode de corectare.
Corectarea tulburărilor de vorbire este necesară deoarece, netratate la timp pot crea complexe, pot împiedica învatarea ṣcolara (uneori tulburarile de pronunṭie
ducând ṣi la tulburări ale scris-cititului. De exemplu atunci cand pronunṭă “L”in loc de “R”, sau “S” in loc de “Z”, copilul va scrie asa cum aude ca le pronunṭă)
ṣi pot constitui o piedică in procesul dezvoltarii personale.
Corectarea tulburărilor ii va ajuta să socializeze, să iṣi recapete încrederea în sine, să se integreze ṣi să poată merge la ṣcoală.
Cele mai întâlnite tulburări de limbaj la copiii de vârstă preşcolară şi şcolară sunt:
• Tulburările de pronunţie: este afectată pronunţia unuia sau a mai multe sunete: dislaliile, rinonaliile, dizartria;
• Tulburările de ritm şi fluență : bâlbâiala, tahilalia: vorbirea accelerată, bradilalia: vorbirea foarte lentă;
• Tulburări ale limbajului scris-citit: dislexo-disgrafia;
• Tulburari de dezvoltare a limbajului: mutismul psihogen, întarzierea în dezvoltarea generală a limbajului.
Terapia tulburărilor de limbaj cuprinde activităţi care impun o dezvoltare armonioasă a mai multor planuri:
1. Exerciţii generale ( imitarea mersului, mişcări ale braţelor şi gâtului şi rotirea acestora, imitarea aplaudatului,
exerciţii pentru întărirea musculaturii toracice şi abdominale, etc).În funcţie de diagnostic, se pot efectua exerciţi de gimnastică cu diferte părţi ale corpului.
De exemplu, în tulburările limbajului scris se exersează braţul, mâna, degetele)
2. Mobilitatea aparatului fonoarticulator :
Exerciţii de mobilitate a maxilarelor : exerciţii de închidere/ deschidere a gurii, exerciţii de coborâre şi ridicare a maxilarelor, muşcătura,
Exerciţii de mobilitate pentru limba: jocuri cu limba : „pisica bea lapte„ , tic-tac-ul ceasului, pronunţarea repetată şi rapidă a silabei „la”
Exerciţii pentru buze şi obraji: mişcări de sugere a obrajilor, mişcări de tuguire a buzelor, vibrarea buzelor, zâmbet, umblarea obrajilor,
Exerciţii pentru vălul palatin: imitarea căscatului, exerciţii de deglutitie.
Aceste exerciţii se fac numai în faza iniţială, înainte de articularea sunetelor, iar apoi se vor folosi numai acele exerciţii care sunt necesare impostarii sunetului.
3. Educarea respiraţiei.
În general, tulburările de limbaj se însoţesc de labilitatea ritmului respirator, cât şi de deficienţe ale tipului de respiraţie.
Exerciţii de respiraţie se vor centra pe două coordonate:
Dezvoltarea respiraţiei nonverbale prin exerciţii pentru expiratie: suflă nasul, stinge lumânarea, umflă balonul, etc, exerciţii pentru inspiraţie:
miroase florile, câinele la vânătoare, inspiraţie diferenţială
Dezvoltarea respiraţiei de tip verbal: exerciţii de pronunţie a vocalelor, prelung , rară, exerciţii de pronunţie într-o expirație, a unei consoane,
exerciţii ritmice de respiraţie însoţite de mişcare şi cântec ( de ex: în timp ce merge copilul numără sau cânta)
Exerciţii de respiraţie cer un spaţiu aerisit şi se efectuează în faţă oglinzii, la început împreună cu logopedul şi apoi tot mai mult independent.
Aceste exerciţii sunt eficiente la începutul orelor de terapie, dar şi în momentele când intervine oboseala.
4. Dezvoltarea auzului fonematic
Auzul fonematic este o particularitate a auzului uman prin care sunetele vorbirii sunt percepute că elemente semantice sau foneme.
Tulburarea auzului fonematic se referă la lipsa de maturizare a acestei particularităţi şi la lipsa de exersare a laturii expresive a limbajului verbal.
Înainte de a-l învaţa pe copil să pronunţe corect trebuie făcute exerciţii de „analiză auditivă” a sunetului afectat.
Aceste exerciţii se vor face împreună cu exerciţiile de articulare a sunetului.
- imitarea sunetelor din natură şi pronunţarea de onomatopee, de exemplu : şarpele: s-s-s
- paronime pronunţate în serii: pă-pe-pi-po-pu ba-be-bi-bo-bu
- diferenţierea consoanelor surde de cele sonore: papa- baba
- transformarea cuvintelor prin înlocuiri de sunetet
- analiza fonetică: indicarea primului sunet/ ultimul sunet al cuvatului
- pronunţarea ritmică
- jocuri hazlii: ”că ăla măr, că la par, că la dinte, dințelaș, ieşi afară iepuraş.
- framântări de limba: licurici cu aripi mici şi cu lampa de pitici ce tot vezi pe câmp aici?
Unele dintre aceste exerciţii se pot realiza, cu uşurinţă, împreună cu părinţii. Este util ca acest lucru să se realizeze cât mai des, iar copilului să i se explice care este rolul lor.
Este importantă implicarea şi motivarea copilului în vederea corectării. Dacă se realizează colaborarea între părinţii şi logoped, cu succes, progresele vor fi sesizate mai curând,
şi ele vor fi prilej de bucurie pentru copil.
Corectarea tulburărilor de limbaj presupune un număr variabil de şedinţe, în funcţie de dificultăţile pe care le întâmpină copilul, dar şi de felul în care el evoluează pe parcurs.
Fiecare copil are un ritm al sau şi de aceea nu se pot obţine rezultate imediate ṣi nu se poate preconiza numarul ṣedinṭelor necesare.
by Alina Tanasescu
by Alina Tanasescu