Trauma este ca foile de ceapa.
Este acoperita tot timpul de diferite activitati si motivata de tot felul de convingeri : "Asa sunt eu", "Asa m-a invatat mama", "Asa trebuie".
Abuzatorul de cele mai multe ori nu are constiinta bolii, iar abuzatul se straduieste toata viata sa il multumeasca ( fie ca vorbim de bunica autoritara, mama critica sau sotul exigent ) si sa ii gaseasca scuze.
Apoi te transformi in autoabuzator ...
te critici singur, spui ca ai defecte, ca esti dificil/dificila, ca nu esti aratos/frumoasa, te retragi in munca, in cumparaturi, sau in diferite dependente - tigari, alcool, sex….si culmea – te obisnuiesti cu asta.

Ce este de facut ?
In primul rand curajul de a te privi ...
• de a face o introspectie, o autoanaliza, de a observa care sunt sensibilitatile, "butoanele" pe care ti le apasa ceilalti (de obicei cei din familie);
• apoi sa fi atent la corpul tau. Ce emotii ai ? Esti binedispus, vessel, plin de energie, sau mai degraba trist, obosit, iar corpul incepe sa iti vorbeasca prin diferite somatizari;
• si daca ai suficient curaj si te iubesti suficient de mult, cu ajutorul unui psihoterapeut poti afla cauzele, poti urma pasii necesari si poti vindeca traumele cu care “defilezi” uneori chiar fara sa iti dai seama.
Nu astepta sa ajungi la limita ! Nu astepta sa vina cineva sa te salveze !
Pentru ca nimeni nu s-a nascut sa te fericeasca pe tine !

psihologalinatanasescu@yahoo.com